M.S.Curie , Children’s Hospital MiniCinema

The idea behind Hospital- Cinema Project (opened in July 2018, with the support of Orange Foundation) is extremely simple – install, manage and build a hospital mini-cinema for the sole purpose and enjoyment of the little patients and users.

Hospital – MiniCinema brings the real benefits of cinematherapy to patients and their families while having treatment in M.S.Curie Children Hospital in Bucharest.
For patients, the chance to ‘escape’ from hospital, even for a couple of hours, has a huge impact on their stay in hospital. Volunteering is incredibly rewarding – knowing that you are making a difference to a patient’s life, and it’s so nice to interact with them.

Would you like to be part of the Hospital-MiniCinema family? Our Hospital-MiniCinema volunteers are vital members of the team, giving their commitment, time and energy on a regular basis (Each Saturday- 9 to 13, in M.S.Curie Hospital, Bucharest).

Of course, volunteers can be involved also in the other activities we hold all over the children hospital (playrooms, bedside activities, occupational therapy, emotional support for children and parents offered by trained psychologists, charity shop volunteering, etc;)= see www.voluntarinspital.com = here:  https://voluntarinspital.com/inscrieri-in-program/ ;

If you are 16+ and looking for a role that brings immediate benefit and pleasure to patients, one that enables you to see the real difference you’re making to their lives, then volunteering at the Hospital MiniCinema Project could be for you.

It really is a great volunteering job! Write or call us!

roll up

Campania “Reginele Neștiute ale Societății Civile” in Anul Centenarului si Recunoasterea programului VOLUNTAR IN SPITAL

Reginele_nestiute_final_HQ_digitalArtboard 1 copy 9@3x-100

Surprinsă și onorată!
O nominalizare extrem de valoroasă!

Multumesc, Gala Societății Civile și tuturor celor implicați în acest demers “de suflet”!

Mulțumesc ( cu recunoștință) tuturor Voluntarilor, Susținătorilor, Prietenilor, care au crezut in visul meu și… încă îl transformă în realitate…fiindu-mi alături!

Raluca Tanase – Presedite Asociatia de Medicina pentru Sanatate Publica , Fondator Voluntar in Spital, Fondator “La Taica Lazar – Magazin deCaritate”
______________

Campanie realizată de: Gavrilă & Asociații
Photo credit: @Alex Galmeanu.

#RegineleNeștiute#GSC2018
#voluntarinspital#hailataicalazar

Campania de comunicare pentru cea de-a XVI-a ediție a Galei Societății Civile, „Reginele Neștiute ale Societății Civile”, se desfășoară în perioada 16 mai – 30 iunie 2018 și stă sub semnul Centenarului Marii Uniri.

http://www.galasocietatiicivile.ro/…/reginele-ne-tiute-ale-…

http://www.galasocietatiicivile.ro/…/gala-societa-ii-civile…

35078592_1671666299616940_1217638930816434176_n

O MICA PARTE DIN ADEVARATELE NOASTRE REGINE...care zi de zi…. deseneaza zambete pe fetele copiilor bolnavi sau care sustin ASOCIATIA DE MEDICINA PENTRU SANATATE PUBLICA in demersul continuu de a ajuta persoanele/comunitatile in nevoie:

35102765_1772513429491633_7630033079498702848_n

35194171_2008659522542785_8384934321198202880_n

“La Taica Lazar – MAGAZIN DE CARITATE” / Charity Shop

Am deschis :

  • UN MAGAZIN DE SUFLET #hailataicalazar
  • UN MAGAZIN DE FAPTE BUNE #hailataicalazar
  • UN MAGAZIN in care FACEM LUMEA MAI BUNA! IMPREUNA!#hailataicalazar
  • UN MAGAZIN pentru intreaga FAMILIE! #hailataicalazar
  • UN MAGAZIN CARE TE INVITA: #intraincerculfaptelorbune #hailataicalazar
  • UN MAGAZIN in care nu arunci, ci: RECICLEZI/ RECUPEREZI/ AJUTI #hailataicalazar

Asadar: #hailataicalazar !

https://www.facebook.com/lataicalazar/

 

 

32556524_10216629835840970_4264642868385153024_n.jpg

“Noi putem. Eu pot.”

Adevăraţii învingători nu sunt cei care ajung în vârf,

ci cei care ajung cel mai departe pe drumurile cele mai rele.

S-ar putea ca despre victoria ta să nu se scrie niciodată pe pagina întâia a ziarelor.

Dar tu vei şti despre ea, şi asta conteaza”.

citat din Ernest A. Fitzgerald

Alaturi de copiii bolnavi de cancer din Spitalul M.S.Curie din Bucuresti.

(4 Februarie 2018, marcam Ziua Mondiala de Lupta Impotriva Cancerului)

Multumim Companiei “PREMIUM TEAM SRL” pentru sustinere si generoasa sponsorizare!

Compania ne-a ajutat sa  achizitionam/donam 26 de noptiere medicale multifunctionale si astfel sa innoim, zilele acestea, “flota” sectiei de oncopediatrie a Spitalului de Urgenta pentru Copii M.S.Curie.

Investitia, doar, in acest proiect a fost de 34.000 de Ron (revenim cu imagini).

4 FEBRUARIE


Nota:

Ziua mondiala a luptei impotriva cancerului este marcata, anual, pe data de 4 februarie. Initiativa are drept scop sporirea gradului de informare a opiniei publice in legatura cu problematica oncologica si promovarea celor mai noi si eficiente metode de a combate aceasta boala, scrie Agerpres.

Incepand cu anul 2016 si pana in 2018, sloganul sub care se desfasoara Ziua mondiala de lupta impotriva cancerului este: ”We Can. I Can” (Noi putem. Eu pot.), un indemn atat colectiv, cat si individual de a lupta impotriva cancerului, noteaza http://www.worldcancerday.org.

Se pune accent pe preventie, depistarea precoce a tumorilor maligne si tratamentul acestora, fie el si doar paleativ, in unele cazuri.

thumbnail (2)

VA MULTUMIM, ca ne ajutati sa ajutam!!!!!!!!!thumbnail (3).jpg

Pana pe 31 decembrie 2017, puteti DONA/ SPONSORIZA 20% pentru zambete!

Pana pe 31 decembrie 2017, puteti DONA 20% pentru zambete!
Iata cum ne puteti ajuta sa continuam aceasta frumoasa misiune:

 

Povestea “condensata” a unui voluntar (in spital).
Unul din cei peste 100 de oameni minunati care “intra” lunar in vietile copiilor aflati in suferinta!
De peste 4 ani….zi de zi !

23561838_819054451601290_309543012128493521_n

 

23658665_819303284909740_3683701933661641145_n

VOLUNTAR IN SPITAL – de Caroline Zgortea

descărcare

<< Timp. Timpul este ceva ce pare sa ne scape printre degete, ceva de la abstract la iluzoriu si totusi este ceva ce simtim ca trece in fiecare zi, ramanand mereu cu impresia ca nu avem suficient. Am descoperit insa ca timpul poate fi oprit. La fel cum timpul uneori trece prea repede, iar alteori mult prea usor. Dar cert este ca uneori, in situatii speciale, timpul pare a se opri.

Suntem speciali si unici fiecare dintre noi. Fiecare cu talentele si darurile lui. Cu toate ca suntem diferiti si chiar in asta consta magia, in anumite privinte suntem la fel. Avem cu totii nevoie de apreciere, de iubire, de zambete, lumina, bucurii, de a fi vazuti pentru ceea ce suntem si de a fi ascultati. Avem nevoie sa primim si sa daruim. As tinde sa spun ca avem mai multa nevoie sa daruim, in acele moment simtindu-ne mai impliniti. Conform unor studii realizate de psihologi de la universitatile din America pe copii de gradinita si clase primare, ei s-au simtit mai fericiti atunci cand au putut darui decat atunci cand au primit.

Despre voluntariat se scriu multe si sunt nenumarate proiecte si programe in desfasurare in Romania de care nu stiam pana de curand, cand am participat la Gala Societatii Civile, marcand chiar editia aniversara de 15 ani. Nu stiam de toata daruirea de care sunt capabili oamenii, de cat de multe realizeaza societatea civila. De cat de mare nevoie este de voluntariat – de timp, resurse, zambete si multe altele. Am aflat insa mergand cu oamenii minunati din cadrul programului “Voluntar in Spital” care se desfasoara la Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii Marie Curie. Programele derulate de Asociatia de Medicina pentru Sanatate Publica au castigat 2 premii la Gala anul acesta, printre care si premiul I pentru Eficienta.

Mai ca nu-mi gasesc ordinea cuvintelor in dorinta mea de a impartasi cum e sa faci parte din “Voluntar in Spital”, caci sunt atat de mult pe care as dori sa vi le spun, atatea pe care as dori sa vi le arat. Cred ca mai corect spus este cum se simte sa fii voluntar la Marie Curie. Timpul petrecut acolo nu mi se pare nici odata suficient, mai ales atunci cand te pregatesti de plecare si copiii vin dupa tine sa te intrebe daca mai vii si maine. De fiecare data imi e greu sa le spun ca nu voi fi a doua zi, ci peste doua. “Dar eu nu voi mai fi peste doua zile!” Se mai intampla sa iti raspunda.

Toti copiii sunt deosebiti, insa unii iti raman in amintire mai mult decat altii si imi amintesc de o fetita adorabila, cu ochi albastri, limpezi si mari, cu carlionti de care m-am indragostit pe loc! Foarte hotarata si directa mi-a spus ca am papuci urati si sa o las in pace. Si-a luat carutul cu papusa si s-a plimbat in continuare singura pe holul sectiei de chirurgie. A refuzat sa se mai joace cu noi. Am ramas total surprinsa cand a venit la mine, inainte sa plec, sa imi arate adidasii ei roz cu sclipici, sa ma conduca pana la iesirea din sectie si sa imi spuna pe un ton imperativ – “Sa vii si maine!” Nu s-a uitat la mine cand a spus asta, insa a facut-o dupa. Si a mai spus o data – “Sa vii si maine, da!?” Cand m-am dus din nou, D. nu mai era. Din fericire, plecase acasa. Imi amintesc cata grija avea tatal ei de ea, caldura si afectiunea care se simtea intre ei.

Asta se intampla la inceputul voluntariatului meu. In seara aceea am plans cand m-am intors acasa. Ce am realizat dupa acea seara este o detasare. Nu o detasare care duce inspre nepasare, ci o detasare de care ai nevoie pentru a fi acolo, pentru a putea oferi copiilor tot ceai mai bun – voie buna, zambete, bucurie, caci e vorba despre ei. Si la un moment dat, intelegi de ce te afli acolo, de ce te tot duci si iti devine drag acel spatiu. Sunt copii mai timizi care nu se lasa prea usor atrasi de jocurile si culorile pe care le aduci in salon, de aceea simti ca ai primit in dar soarele cand iti zambesc si se deschid, ba chiar vin sa te ia de mana sa iti arate ce-au mai facut. Cand auzi – “Credeam ca ma voi plictisi in spital, insa nu este asa, pentru ca sunteti voi!” te emotioneaza si zambesti larg la randul tau. Sau atunci cand, la plecare, vin parintii si iti multumesc pentru timp si povestile spuse, cum a fost piesa “Pancinello” cu care am fost in turneu pe sectii.

Avem zile tematice, avem zile in care jucam carti, avem zile in care citim si spunem glume, avem zile in care construim sau doar desenam si am vazut atatia copii talentati acolo, copii pentru care viata abia acum incepe. E adevarat ca nu toate povestile sunt cu happy end, insa eu nu sunt in masura sa vorbesc despre asta. Iti trebuie tarie sa fii voluntar in spital, insa o afli pe parcurs, cu fiecare zi petrecut acolo.

As spune ca povestea acestui spatiu este magica. Dupa ce am aflat de la Raluca de inceputurile acestui program si tot ce insumeaza el, simt mai mult decat oricand ca sunt in locul potrivit, cu oamenii potriviti, la momentul potrivit. Sunt fericita sa pot fi alaturi de Silvia si Iuliana, coordonatoarele activitatilor voluntarilor si toti colegii, care ca si mine, aleg sa doneze timp. Pentru mine, timpul petrecut acolo este un dar si nu exista zi in care sa nu invat ceva. Invat despre viata, despre oameni, despre mine si as indrazni chiar sa spun ca primesc mult mai mult decat daruiesc. Mai sunt zile in care ajung obosita seara la spital, insa de fiecare data plec cu mai multa energie. Nu exista sa nu te prinda entuziasmul si bucuria copiiilor si a colegilor. Nu exista sa fii oboist cand esti acolo. Sunt conexiuni speciale care se creeaza la un nivel profund intre oameni, amintiri de care iti amintesti cu drag, care te fac sa zambesti.

O mica frantura din ce insumeaza “Voluntar in Spital”, caci sunt multe de povestit si cu drag as face-o si alta data.>>

Caroline Andreea Zgortea